Foametea din 1946-1947

Foametea din 1946-1947 a cuprins nordul Bucovinei si toata Basarabia. In nordul Bucovinei de foame au murit mai bine de 20,000 de persoane pe cand in Basarabia mai bine de 300,ooo. A fost o foame in cea mai mare parte artificiala avand ca scop, printre altele, nimicirea unei parti a populatiei in timpul colectivizarii.

Foametea de dupa razboi o tin bine minte toti boincenii care au mai bine de 80 de ani. Bunica mea Eugenia nu ne lasa sa dam jos din pod cativa saci de fasule care de acum se aflau acolo mai mult de zece ani spunand ca “Doamne fereste de foamete, atunci ce o sa ne facem”. Mancau atunci si loboda si jom si fierbeau coji de copaci. Cei care au avut indrazneala sa ascunda ceva din cereale au scapat, ceilalti nu.

Inca de cu toamna “stribocii” cu ofiteri rusi imblau pe la case si luau absolut toate cerealele zicand ca armata rosie indura lipsa in cereale. Nu se lua in seama ca sunt in acea casa cativa copilasi mici, ori batrani care nu erau in stare bine sa umble. Luau totul sinca cautau daca gospodarii de casa nu au ascuns ceva. Cautau prin sura, prin stogurile de fan, poduri s.m.d. Odata cu iarna lumea incepuse sa moara de foame. Care erau mai tineri si aveau haine bune se puneau pe tren si plecau in Polonia unde schimbau hainele pe cereale. Multi intorcanduse acasa nu-si mai gaseau rudele in viata. Asa a patit strabunica mea de dupa mama Zamfira Toma. Intorcandu-se acasa si-a gasit barbatul mort iar baetelul (mosul meu Nicolai Toma), care avea numai 4 anisori, inchuiat in casa caci tare se speriase.

Parintele Boris Tapu, care numai ce venise in Boian sa slujasca in biserica “Adormirea Maicii Domnului”, ingropa pe zi cate 2-5 morti. Primavara boincenii au samanat ogoarele cu ce aveau. Mosul spunea ca cineva a semanat o lature (50 ari), cu 1 kg., de porumb. Au pus in chuiburi numai cojile de cartof si asa a dat Dumnezeu ca a fost roada frumoasa in acel an. Foametea sa stamparat cand graul a dat in spic si boincenii il rupeau de verde de pe spice.