Istoria comunitatii evreiesti din Boian este deschrisa aici >>>

Intre 7 si 8 iulie 1941, odata cu sosirea armatei romane in nordul Bucovinei, in Boian au fost impuscati si aruncati intr-o groapa comuna in jur de 87 de evrei, locuitori ai satului. Acest eveniment este cu singuranta singura pata neagra din istoria Boianului. Orsicare nu ar fi cauzele acestui fapt el totusi nu are nici o indreptatire. Majoritatea evreilor au fost adusi cu sila in centrul satului de consateni pe cand altii boinceni au cautat s-ai salveze ascunzandu-i prin stogurile cu fan, beciuri, poduri, fantani. Cateva familii evreiesti vazand ce se intampla singuri au venit in cenru dand pe drum la sateni podoabele de au si argint de care dispuneau. Astfel, in prima jumatate a zilei de 8 iulie mai bine de 80 de pesoane au fost impuscate de soldatii romani aflati in sat. Din groapa comuna a supravetuit numai o fetita de 11 ani, fiica si nepotii carei locuiesc acum in SUA. Un alt martor al acelor evenimente a fost Shalom Eitan care in varsta de 10 ani a fost salvat de un boincean inpreuna cu surioara mai mica si parintii. Shalom a scris o carte pe care puteti sa o cititi in CARTI. El a fost oaspetele meu in seara de Florii a anului 2005. A decedat in 2008.
Osemintele evreilor au fost ingropate in cimitirul din Stroiesti in luna lui Februarie a anului 1976. Pe locul masacrului a fost o cruce memoriala care a fost scoasa in timpul largirei a drumului in legatura cu Olimpiada din 1980.

Astfel, dandu-mi bine seama ca satenii au avut unele motive asa sa se poarte si mai ales au avut permis sa scoata evreii din casele lor am inceput sa studiez cronologia evenimentelor de atunci si sa caut informatie mai detailata din diferite surse, inclusiv de la oamenii batrani din sat.

1. Cauzele acestor actiuni a boincenilor sau de unde aparuse ura fata de evreii.

(cauzele relatate mai jos nu se refera la evreii din Boian care se intelegeau bine cu romanii din sat)
Sunt doua publicatii unde pe baza numeroaselor izvoare se arata ca evreii sau batut amar joc de romani dupa ce nordul Bucovinei si Basarabia a fost ocupata de puterea sovietica in iunie 1940. Una dintre publicatii, “Saptamana rosie” de Paul Goma o gasiti in CARTI. Aici doresc sa aduc numai cateva fapte comise de evreii comunisti odata cu retragerea armatei romane.

28 iunie. Imediat dupa ce a fost anunţat ordinul de evacuare in Cernauti, evreii au initiat si desfasurat actiuni antiromanesti: au rupt si scuipat steagurile tricolore romanesti, iar pe monumentul Unirii au pus steagul rosu sovietic. Dupa ce au vandalizat insemnele oficiale romanesti, evreii au distrus crucea de pe catedrala si „au inlocuit-o cu steagul rosu si portretul lui Stalin”. Tot la Cerauţi, evreii si puscariasii eliberaţii, i-au atacat pe romanii care se refugiau, jefuindu-i si maltratandu-i. Ziarul “Universul” relateaza faptul ca ucrainenii au avut o atarnare corecta fata de romanii care se refugiau insa populatia evreiasca a avut o atitudine atat de neomenasca incat ia scos din fire si pe comandantii armatei sovietice.
1 iulie. O nota a armatei romane spune ca inca inainte ca armata sovietica sa-si faca aparitia, populatia evreiasca din Cernauti a devastat bisericile si i-a asasinat pe multi dintre sefii autoritatilor locale. Se raporteaza si ca Brigada de Cavalerie aflata sub comanda domnului Postelnicu a trecut cu greu Prutul, avand lipsa ofiteri si soldati precum si echipament din cauza greutatilor, sicanelor si umilintelor la care au fost supusi de catre armata sovietica in colaborare cu bandele de civili formate din „bolsevici si jidani”.
2 iulie. O sinteza a zilei arata ca evreii au organizat in difetite orase comitete revolutionare in vederea preluarii puterii. La Cernauti, evreul Salo Brul a devenit comisar al poporului, primar si viceprimar sunt tot doi evrei, Glaubach si respectiv Hitzig, iar prefect este evreul Meer.

2. Constiinta nepedepsirii sau de unde au primit satenii veste ca pot sa inceapa sa se razbune pe evrei aducandu-i in centrul satului.

Intreband pe mai multi boinceni batrani din sat ce tin minte ei despre acele zile am aflat de la unul dintre ei ca pe la o ameaza, pe cand lumea lucra pe camp, la rohatca (marginea) Boianului au venit doi ostasi romani si ceva au vorbit cu oamenii. Anume in seara acelei zile (7 iulie) si au inceput pogromurile in casele evreiesti care au continuat pana a doua zi. Se crede ca armata romana a dat “frau liber” pentru 24 de ore ca bastinasii locali sa se razbune pe evrei si aceasta afirmatie pare sa fie adevarata. Crimile in masa au inceput dupa ce lumea a fost instiintata ca nu o sa fie trasi la raspundere pentru asemenea fapte.

Sa nu uitam totusi ca Romania a fost singura tara ocupata or aliata de Germania care nu a executat directivele lui Himmler cu privinta la evrei. Cunoastem bine meritele primarului Cernautului Traian Popovich si a altor multi romani. Presedintele Israelului Shimon Peres a multumit poporului roman pentru salvarea sub 400,000 de evrei in perioada holocaustului.

Shalom Eitan avea 10 anisori si impreuna cu parintii si surioara erau ascunsi in podul casei cand in Boian incepusera pogromul evreilor. In 2005 Shalom a vizitat Boianul si lam avut ca oaspete in casa mea in seara de Florii. In cartea sa Shalom astfel descrie acele momente:
“Liniştea, care a durat câteva ore, a fost întreruptă. Grupuri de oameni din sat se adunau pe la marginea drumului central. Se auzeau glasuri neînţelese, dar sensul cuvintelor noi îl înţelegeam. Noi, străini acolo, înţelegeam că trebuie să se întâmple ceva straşnic. I-am spus despre bănuielile noastre vecinului nostru, om foarte bătrân, dar el ne-a spus că sătenii nu vor pricinui nici un rău vecinilor săi evrei. Unul din lucrătorii morii, din sentimentul de mulţumire, tatălui meu, pentru că l-a învăţat meseria de morar sau pentru că era un om cu suflet bun (astăzi pe aceşti oameni în Izrail îi numesc drepţii sfinţi ai lumii pentru viaţa evreilor în al doilea război mondial), l-a sfătuit pe tata ca să fugă imediat, căci în noaptea care vine, poate să se întâmple ceva îngrozitor. Tata imediat a povestit aceasta evreilor localnici, dar aceştea au primit cuvintele tatei fără grijă şi cu ironie. Ei au răspuns că nimic rău nu poate să se întâmple cu evreii, căci ei trăiesc aici pe parcursul a sute de ani şi relaţiile cu consătenii sunt calde şi prietenoase.
22
Liniştea, care domnea în jur, era întreruptă din când în când de zgomotul avioanelor care zburau deasupra satului. Avioanele, mai ales, cele militare, erau o raritate în părţile noastre. Interesul şi dorinţa de avedea totul cu ochii mei a biruit frica şi aici eu pentru prima dată în viaţă am văzut avionul militar atât de aproape, încât puteam desluşi capul pilotului, şi cum mi se părea, am simţit privirea lui aţintită asupra mea. Tatăl meu a ascultat de sfatul morarului, dar n-a luat cuvintele lui chiar în serios. Noi ne-am urcat în pod şi am făcut o baricadă la uşă. Deşi, aceasta nu era un obstacol foarte serios, totuşi era greu de răzbătut în pod. Gonirile au început cu mult înainte de a însera şi au continuat până dimineaţa. Goim, care generaţii de-a rândul au trăit alături de evrei, acuma cu mânile lor distrugeau populaţia evreiască din sat. Acesta nu era un ucigaş singur sau un program organizat, ci o distrugere spontană a vecinilor săi de către locuitorii satului. Aceasta ar fi rezultatul educaţiei creştine de ură faţă de evrei, completată cu propaganda partidului lui Cuza din timpul conducerii României, sau poate că rezultatul lucrului agenţilor fascişti trimişi în sat. Este greu de înţeles, dar mai greu e de crezut că astfel de lucruri puteau să se întâmple în Boian. Prin gaurele în pod noi vedeam cum fără milă târâiau trupul ravinului în care erau înfipte furci. În acelaşi timp furau lucrurile din casa noastră şi din casa vecinului nostru. Noi am auzit cum cineva a încercat să cânte la vioarele fratelui şi surorii mele. Auzeam ţipetele celor care furau casa, erau ameţiţi. Noi nu ne închipuiam cu ce se va termina aceasta. Familia noastră şi familia stăpânului casei erau foarte speriaţi, noi am auzit despre programe şi batjocoriri asupra evreilor, dar acum aceasta se întâmpla cu noi. Nouă ne venea greu să credem că aceasta se întâmpla în realitate. Noi am încremenit, dar nu ne-am pierdut cumpătul. Stăruindu-ne să nu facem gălăgie am mai întărit baricada noastră la uşă. Deşi goim erau obosiţi şi beţi, ei totuşi au încercat să se urce în pod, dar
23
încercările lor s-au terminat fără succes din cauza întăririlor noastre. De aceea ei au hotărât să aprindă casa şi să plece. Noi nu aveam altă ieşire şi am coborât din pod. Ne-am bucurat că ucigaşii nu erau în apropiere. Vecinii noştri care se ascundeau în pod nu s-au alipit nouă. Ei totuşi credeau că nimic rău nu se poate întâmpla cu ei. După câte ştiu eu, ei au murit într-o autocatastrofă, poate chiar în satul lor. Doctorul din sat, domnul Lindenbaum, şi cu soţia, care trăiau aproape de noi au rămas vii în noaptea aceea. În curte am văzut că toate cărţile Torii şi alte cărţi religioase au fost arse. Aceasta era o privelişte apăsătoare şi straşnică. Pe ascuns am părăsit casa şi l-am găsit tot pe acel morar, care ne-a ajutat la început. El se ascundea lângă casa noastră ca, în momentul potrivit să ne ajute cu ce va putea. El ne-a amintit cât de periculoasă era situţia în care ne aflam lămurit cum să părăsim satul în timpul nopţii. Ne-a spus să ne ascundem în lanurile din apropiere până se va mai linişti satul. Neştiind din timp ce se va întâmpla, noi credeam că o să stăm ascunşi în pod puţin timp, de aceea toţi eram îmbrăcaţi foarte uşor, hainele noastre nu erau pentru călătorie şi somn sub cerul liber. Spre fericirea noastră noi toţi eram încălţaţi. Ne-am ascuns într-un lan de grâu şi şedeam în linişte şi fără mişcare. Chiar în timpul acela era perioada strânsul grânelor şi în câmp se aflau mulţi ţărani, care coseau aproape de noi, dar din fericire ei nu au dovedit să se apropie de locul unde ne ascundeam noi. Dacă eram găsiţi acolo, totul se termina pentru noi, aşa cum şi pentru alţi locuitori ai satului. Odată cu noaptea am început călătoria noastră primejdioasă care a durat trei zile şi trei nopţi. În timpul acesta am trecut doat şaisprezece kilometri, dar acest drum ne-a părut o veşnicie şi a fost plin de primejdii de moarte.”
Precum vedeti aceasta familie a fost salvata de un boincean. Au fost mai multe cazuri asemanatoare.
Cartea lui Shalom in engleza: Survive and Tell
In rusa: Выжить, Чтобы Рассказать
In romana: Sa supravetuiesti pentru ca sa povestesti

Numele unora dintre evrei care au locuit in Boian
Shalom Eitan-Sa supravetuiesti ca sa povestesti
Paul Goma-Saptamana Rosie
Radu lecca - Eu i-am salvat pe evreii din Romania
Boinceanul Florea isi aduce aminte de aceasta zi spunand ca evreii au fost impuscati de soldatii romani, cu parere de rau.
Presedintele Israelului multumeste poporului roman Shimon Peres pentru salvare circa 400,000 de evrei in perioada holocaustului.
In 2011 un grup de cercetatori din Moldova au luat interviu de la cativa boinceni in legatura cu masacrul evreilor din iulie 1941. Video s-a facut la comanda museului holocaustului din Washington SUA. Public lincurile mai jos.