Reintorcandu-se din refugiu in 1918 preotul Gheorghe Volcinschi, intr-o scrisoare catre conducerea eparhiala din Cernauti scria: „Rog cu deosebit respect a lua cunostinta ca frumosul targuşor Boian e prefacut astazi in completa ruina, comuna intreaga e distrusa, casele parohiale tot asa, biserica parasita, deteriorata, prefacuta in cazarma si pangarita. Bietii parohieni, cei ramasi in viata, se reintorc incetinel, dornici sa-si vada glia, unde au petrecut zile mai bune, din departare din Rusia, guvernamantul Astrahan, pe langa lacul Caspic, deportati cu sila… Ei insisi sapa bordeie, petrec deocamdata in crapaturile pamantului si-n vagauni pana la alte dispozitiuni ale guvernului tarii”.
Dupa cum stim, prin mijlocul Boianului a treacut linia frontului si in urma luptelor crancene satul fusese aproape complet distrus. Timp de doi ani (1918-20), boincenii, care mai degraba, care mai tarziu sau intors la casele lor din Rusia unde fusesera in 1916 ridicati din porunca generalului Keller.
Intorcandu-se acasa boincenii isi gasi gospodariile in cenusa. Tabla de pe acoperisul caselor celor mai bogati au furat-o ucrainenii din Slobozia, sat vecin. Primul an majoritatea dintre sateni au locuit in bordee. Deasemena au fost distruse scolile satului. In biserica ortodoxa au nimerit 8 ghulele de tun insa ca prin minune iconostasul nu a fost atins. Fiind oameni harnici si iubitori sa aiba si sa fie gospodari in rand cu lumea boincenii cu sarguinta sa-u apucat de ridicat satul din ruini.
In primul an de dupa razboi sau reparat toate cele 3 biserici din sat. Biserica ortodoxa in anii razboiului fusese transformata intr-un lagar de prizioneri. Exteriorul bisericii fusese refacut pe banii Fondului regionar ort. rom. din Cernauti. Interiul fusese reparat si innoit pe cheltuelile satenilor. In 1924 fusese turnat clopotul bisericii in valoare de 500000 de lei.
Pentru repararea scolilor Fondul bisericesc ort. roman a oferit 1800m3, de lemn in valoare de 800000 lei. De la Stat s-a primit ca subventie pentru constructie 500000 lei.

Mai in detaliu despre reconstrirea satului dupa primul razboi mondial puteti afla din albumul “Copii români din Boianul Bucovinei fraţilor si surorilor din Boianul Marea Alberta” accesand butonul “Carti”.


O carte nespus de valoroasa pentru istoria Boianului pe care am gasit-o in Canada in anul 2005. Istoria ei este urmatoarea. Boincenii din Canada au avut fericirea sa-l aiba de preot pe Vasile Cohan, originar din Voloca. Pe langa multele lucruri frumoase pe care le facuse acest preot pentru boincenii de peste ocean a fost si o carte, sau mai bine zis, un album pe care la compus impreuna cu copii de la scoala. Acest album a fost trimis intai la mitropolia din Cernauti de unde in mod oficial, a fost adus la Boian de insusi mitropolitul Nectarie. Cu mare parere de rau acest album s-a pierdut. Cu toate acestea boincenii au hotarat sa faca un album asemanator si sal trimita la fratii de peste ocean. De completarea acestei carti sa ocupat directorul scolii din Lehuceni, Constantin Chelbea. Au platit un fotograf care a facut mai multe poze a satului si a boincenilor. Preotul din Canada, Vasile Cohan era singurul care avea camera de luat vederi profesionala si presupun ca in albumul trimis din Canada erau foarte multe poze din care cauza si boincenii au raspuns reciproc. De fapt si de asta a fost numit “Album” si nu carte sau altfel. Astfel am inchiriat un scanner foarte puternic cu care am transformat acest album in format digital. Prietenul meu Les Lutic a tradus textul in engleza.

Download (PDF, 10.63MB)