Dupa terminarea Primului Razboi Mondial boincenii mai bine de 10 ani au muncit cu sarguinta ca sa-si reface satul care a fost distrus aproape in intregime. Totusi, necatand la ruinele ramase in urma razboiului, satenii se simteau cu adevarat fericiti deoarece ei se aflau in tara lor, in ROMANIA MARE. Sa vedem ce scrie directorul scolii din Lehaceni, Constantin Chelba: “Acum cand ne simtim pe pamantul nostru desrobit, ne putem bucura de aceleasi drepturi, avem cu totii aceleasi datorii si fiind supusi aceluiasi sceptru si credinciosi in acelasi Christos, ne putem mandri ca suntem egali, pe acelasi pamant stramosesc al Romaniei Mari. Avem toate scolile primare, secundare, universitatile si toate celelalte scoi comerciale si profesionale complet romanesti. Prin toate oficiile si toate colturile se aude vorbind limba romanesca. Tara dispune de multe bogatii si exporta multe cereale. Nu ne ramane decat indemn la munca pentru ca slava Domnului avem unde munci si ne putem intelege unii cu altii in limba noastra stramoseasca pe care nu ne-au putut-o rapi nici rautatea strainilor si nici nemarginitul Ocean Atlantic cu toata furia lui”.

Astfel, Boianul fiind o particica a patriei mume a inceput sa infloaresca in toate domeniile. Bisericile au fost reparate, scolile si cladirile administrative construite din temelie, ogoarele au fost curatite si ingrijite ca si mai inainte.

O seama dintre boincenii plecati in Canada au decis sa-si vanda asa zis “farmele” si se intoarca la satul de bastina. Astfel inca pana 20 de ani in urma am avut boinceni care sau nascut in Canada. Spre exemplu Gheorghe Toma care s-a nascut in Canada si sa intors in Bucovina in varsta de 20 de ani nu a fost in stare sa se asimileze din care cauza a plecat peste un an inapoi. Este tata Delimei Iftody, conducatoarei a corului bisericii romanesti “Sf. Constantin si Ileana” din Edmonton, Alberta.

La 3 aprilie 1936 notarul public Ilie Dunic a dresat procesul verbal asupra adunarii generale privind constituirea in comuna Boian a Societatii culturale „Mihai Eminescu”. Adunarea a avut loc in scoala si la ea au participat parohul Mihai Rusu, directorul scolar Alexie Morariu, controlorul Gheorghe Lupescu, secretarul comunal Vasile Mihalcean, casierul Vasile Boiciuc. primarul Dimitrie Bota, studentul Mihai Bosovici, invatatorii Maria Hutcal, Gheorghe Gaza, Dumitru Grigoriu, Alexie Croiala, functionarul Silviu Patras, gospodarii Mihai Hostiuc, Ion Arama, Toader Sfecla, Ioan Mihalcean, Dumitru Sfecla, Dumitru Ciobotarenco, Ion Hutcal. Nicolai Bizovi s. a.
Presedinte a fost ales preotul Mihai Rusu, iar societatea isi avea sediul in Casa Nationala din Boian.
In statutul Societatii „Mihai Eminescu” din Boian se mentiona ca scopul acesteia consta in:
a) a cultiva si dezvolta ideea nationala, culturala, religioasa, morala, economica si sociala a membrilor ei;
b) a cultiva spiritul de dreptate si unire intre romanii de pretutindeni si a-i sprijini in toate manifestarile vietii lor sociale pentru pastrarea si pentru consolidarea unitatii nationale si culturale;
c) a incuraja dezvoltarea meseriei si a comertului roman, a industriei casnice si a tuturor institutiilor cu scop de ridicare economica si culturala a poporului roman.
Ca mijloace de actiune au fost propuse sectiile interne, printre care sectiile culturala, teatrala, muzicala, sportiva, economica, casnica (cercul gospodarilor), tinerea conferintelor si organizarea unei biblioteci publice. Sectia teatrala urma sa organizeze montarea spectacolelor, recitari de versuri. Sectia muzicala isi propunea sa creeze un cor barbatesc, o orchestra si o fanfara. Sectia sportiva avea misiunea de a organiza excursii si jocuri nationale. Sectia economica trebuia sa dee indrumari satenilor in privinta modului de gospodarire. Sectia casnica se ocupa cu organizarea expozitiilor de lucruri manuale, cursurilor de broderie, tesut, de preparare a bucatelor, cu educarea mamelor bune, a gospodinelor harnice, cu educarea bunelor romance.
Insemnul societatii era drapelul tricolor cu numele acesteia inscris pe el. Membrii societatii au fost impartiti in membri activi, fondatori, onorifici, ctitori si sprijinitori. Averea societatii consta din taxele de intrare si cotizatiile membrilor activi de nationalitate etnica romana, din donatii etc. Totodata, membrii Societatii culturale „Mihai Eminescu” din Boian nu aveau dreptul sa participe la miscari sau sa faca parte din organizatii daunatoare, prin activitatea lor, neamului romanesc.
Datoria fiecarui membru consta in „a indeplini toate cerintele statutului societatii, a plati cotizatia anuala, a lupta din rasputeri in cadrul legii pentru afirmarea caracterului romanesc al tarii si pentru inflorirea economica si culturala, a lupta pentru pastrarea graiului, a credintei, a portului si a datinilor stramosesti”. Membrii aveau dreptul de a participa la sedintele si adunarile societatii, la alegere pasiva si activa, de a alege si de a fi alesi, de a face interpelari, propuneri, de a se folosi de biblioteca, ziare si reviste.
Primirea noilor membri se putea face doar in cadrul adunarii generale. Pentru incalcarea statutului membrilor societatii li se aplicau anumite pedepse, printre care dojana intre patru ochi si excluderea din societate.
Statutul Societatii culturale „Mihai Eminescu” din Boian l-au semnat urmatoarele persoane, toate domiciliate in aceasta comuna: Rusu Mihai, paroh, Hulla V. Marin, inginer arh., Mihalcean Vasile, student, Alexie Morariu, director scolar, Bosovici Dumitru, proprietar, Cibotar Petru, agricultor. Presecareanu Nicu, invatator, Mihalcean Dumitru al lui Simion, agricultor, Stefan Giurgiu, paroh, Arama Ion. agricultor, Boiciuc Vasile, casier, Ciobotarenco Dumitru, Hutcal Ion, Mihalcean Dumitru, agricultori, Budu Sabin, paroh, Lazarcu Iosif, preceptor, Dumitru Grigoriu, Alexie Croiala, invatatori, Gheorghe Suhani, cantor bisericesc, Emil Mainovschi, Maria Hutcal, Emilia Presecareani, Aurelia Pilat, Marghita Rotariu, Gheorghe Rotundu, Alexandrinu Fedoreac, invatatori, si Valerian Hapenciuc, director scolar.
Sectia I-a Audienta publica a Tribunalului Cernauti prin Sentinta nr.l din 6 februarie 1937 a hotarat:
“Astazi la ordin venim solutionarea cererii inregistrate la nr. 16344 din 28 aprilie 1936 prin care Societatea culturala „Mihai Eminescu” din Boian, judetul Cernauti, cere acordarea personalitatii juridice.
La apelul nominal s-a prezentat pentru Societatea culturala „Mihai Eminescu” din Boian, judetul Cernauti, presedintele societatii Dr. Mihai Rusu, pentru Ministerul de Interne si Industrie si Comert s-a prezentat d-1 adv. al Statului Dr. C. Tusinschi, iar pentru Ministerul Instructiunii Publice nu s-a prezentat nimeni.
A prezentat si carnetul de depuneri nr. 1334/37 pentru suma de 3000 lei a Bancii Romanesti — acesta e patrimoniul initial al Societatii.
In virtutea legii
hotareste:
Admite cererea facuta de Societatea culturala „Mihai Eminescu” din Boian, jud. Cernauti, cu petitiune inregistrata la nr. 16344 din 28 aprilie dosar Nr. Div. C. 1. 82/36 si in consecinta acorda personalitate juridica acestei societati si ordona sa fie inscrisa in
registrul special tinut la grefa Tribunalului Cernauti.
Cu drept de apel.
Data si citita in sedinta publica azi la 6 februarie 1937.
Presedinte Bursztyn, Asesor Popescu, Grefier Cuciureanu”.
Fiind recunoscuta de catre Tribunalul Cernauti ca persoana juridica de drept privat, aceasta societate a activat in Boian pana in anul 1940. Datorita osardiei membrilor societatii, pe langa Casa Nationala din Boian a fost creata o biblioteca cu mii de carti, de care se foloseau nu numai elevii scolii, ci si cetatenii satului. In zilele de duminica si de sarbatorile neamului membrii societatii organizau in Casa Nationala concerte, reprezentatii teatrale, monologuri, recitaluri de poezie, dansuri, la care participa intreaga suflare a Boianului.
Au trebuit sa treaca 50 de ani de cand Societatea culturala „Mihai Eminescu” din Boian si-a intrerupt activitatea, ca in satul nostru sa ia fiinta Filiala Societatii de Cultura Romaneasca „Mihai Eminescu” din regiunea Cernauti.
Ziua de duminica, 17 decembrie 1990, va ramane pentru totdeauna in memoria satenilor din Boian, raionul Noua Sulita. In aceasta zi multi gospodari si gospodine, intelectuali s-au adunat in localul caminului cultural si nu numai din Boian, dar si din Lehaceni (Priprutie), si din Cotul Boianului (Boianivca).
La aceasta adunare s-a constituit Filiala Boian a Societatii de Cultura Romaneasca „Mihai Eminescu”, in ciuda acelor ce s-au impotrivit crancen, oamenii batrani si tineri, direct de la biserica. in frunte cu parohul Boris Tapu, s-au indreptat spre casa de cultura, pe scena careia se afla portretul lui M. Eminescu.
Membrii grupului de initiativa (Vasile Bizovi, Mihai Lungu, Pintilei Biletchi, profesori, Boris Tapu, protoiereu, Vasile Bota, agronom, Ion Cuciurean, Ion Ciubuca, Felicia Cojocar, Aurelia Niscoromni, Ana Capcec, cadre didactice, Nicolai Bota, Ion Cuciurean, gospodari) au desfasurat o munca incordata pentru a pregati adunarea de constituire. Printre oaspeti s-au aflat dnii Grigore Bostan, profesor, doctor in filologie, presedintele Societatii de Cultura Romaneasca „Mihai Eminescu” din regiunea Cernauti, si poetii bucovineni Vasile Tarateanu si Stefan Hostiuc.
Profesorul scolar Vasile Bizovi a prezentat statutul Societatii „Mihai Eminescu”, a vorbit despre insemnatatea ei, subliniind ca ea este o organizatie obsteasca, chemata sa contribuie la trezirea constiintei nationale, la cultivarea dragostei fata de limba romana, fata de cultura, arta si istoria neamului nostru, la educarea patriotica a tinerei generatii, ca membru al ei poate fi orice cetatean care respecta statutul, plateste taxa de inscriere si achita cotizatia anuala.
Scopurile infiintarii Filialei Boian a Societatii „Mihai Eminescu” le-a expus tot profesorul Bizovi si ele erau urmatoarele:
1. La gradinitele de copii educatia sa se faca in limba materna, si nu in limba rusa. Alfabetul latin sa fie intronat in scrisul nostru in toate scolile, gradinitele de copii, crese, institutii culturale.
2. Sa fie deschisa o librarie cu literatura nu numai in limba rusa, ci si in romana, poloneza etc., in care doritorii sa poata cumpara si reviste si ziare din Republica Moldova si Romania.
3. Bibliotecile scolare sa fie completate si imbogatite cu literatura artistica, stiintifica in limbile romana, polona, ucraineana, germana, franceza, italiana.
4. Pentru intreaga populatie a satului (la dorinta) sa fie organizate cursuri pentru insusirea scrierii cu alfabet latin.
5. Sa fie organizata sarbatoarea “Limba noastra cea romana”, comemorarea lui Ion Creanga (100 de ani de la moarte).
6. Sa se aiba grija de demonstrarea filmelor in limba romana.
7. Sa fie initiata actiunea pentru revenirea la denumirile adevarate, si nu stalcite, ale localitatilor: Boian, Hucau, Lehaceni, Hlinita etc. Sa se revina la formele corecte ale numelor si prenumelor locuitorilor bastinasi (Mihalceanu, Hauca, Bizovi, Striencu, Ciobotarencu, Harasam, Toader(nu Fiodor), Ion (nu Ivan) etc.
8. Sa fie propagate si pastrate datinile populare, obiceiurile legate de sarbatorirea Craciunului, Sfintelor Pasti, hramului, legate de ceremonialul nuntilor, botezurilor, inmormantarilor.
9. Sa inceapa colectarea folclorului — tezaur de inima si de suflet. Sa fie organizate sezatori populare, sa fie reluate dansurile vechi, cantecele de petrecere, traditionalele cantece de nunta, de jale, de dragoste etc. Sa fie reinviata frumoasa traditie a horelor pe toloaca.
10. Sa se aiba grija permanenta de ordinea in cimitire, de pastrarea bunurilor bisericilor.
11. Sa fie creat un cenaclu literar in sat, la care sa-si citeasca creatiile tinerele talente si presedinte de onoare al lui sa fie numit poetul Vasile Tarateanu.
12. Firmele rusesti si ucrainene sa fie dublate cu firme in limba romana (pe primarie, scoli, intreprinderi de comert, sediul kolhozului).
13. Unor strazi din sat sa li se deie numele lui Eminescu, Neculce, Iraclie Porumbcscu etc.
14. Sa fie mentinute si intensificate legaturile cu societatile culturale ale romanilor din Boianul canadian.
15. Sa fie scrisa si tiparita istoria satului Boian, privand-o de falsificari.
16. Sa se intocmeasca listele persoanelor care au avut de suferit de pe urma represiilor staliniste, in scopul reabilitarii acestora. In memoria lor sa fie construit un monument in centrul Boianului.
17. Sa fie inaltat monumentul cronicarului Ion Neculce. fost proprietar al mosiei Boian.
18. Sa se revina la adevarata nationalitate si sa se renunte la cea artificiala si sa fie protejat etnonimul “roman”.
Dupa profesorul Vasile Bizovi au mai vorbit profesorul Grigore Bostan, care a scos in relief menirea Societatii „Mihai Eminescu”, Mihai Lungu, care a declarat: “Suntem romani si trebuie sa ne iubim limba noastra cea romana”. Ion Ciobanu, pensionar din Boianivca, zicand: “Eu sunt roman si nu moldovean, si voi toti sunteti romani”. Apoi preotul Boris Tapu a binecuvantat societatea si i-a dorit sa infaptuiasca lucruri mari intru programul national-cultural al neamului. Eleonora Bizovi, aprinzano o lumanare langa portretul lui Eminescu, a cuvantat cu emotie: ”Sa ne tie stea indrumatoare pe calea ce ne-am ales-o”.
O batrana din sala, facandu-si semnul crucii, a murmurat: ”Slava Domnului ca a inviat si la noi in sat Eminescu. Bine ca am ajuns aceste zile. Acuma pot sa mor”.
Prin vot deschis a fost constituita Filiala Boian a Societatii de Cultura Romaneasca „Mihai Eminescu”. Presedinte al filialei a fost ales I. Cuciurean. iar vicepresedinti au devenit Vasile Bizovi si Vasile Bota.
Sub indrumarea si prin concursul filialei in centrul satului au fost ridicate monumentul in memoria victimelor staliniste, monumentul cronicarului Ion Neculce, a fost pus basorelieful lui Neculce pe Gimnaziul din Boian-Hlinita, apoi au urmat troite, fantana Maritei, capele, ingrijirea cimitirelor. Multe lucairi au fost duse la bun sfarsit. Insa cate au mai ramas? Sa dea Domnul sa avem puterea sa le indeplinim pe toate.
As dori sa mentionez ca un cor in Boian exista inca prin 1833, ca in 1906 in Boian a fost constituita filiala Societatii Doamnelor Romane, ca in 1883 in satul nostru a luat fiinta Societatea scolara “Dumbrava Rosie”.
Boincenii cand isi pun ceva in gand, apoi numaidecat duc pana la capat lucrul gandit. Ea 20 octombrie 1991 a fost intronat pe locul vechi, adica pe cladirea primariei, tricolorul. Cu acest prilej Maria Toaca scrie in “Zorile Bucovinei”: “Duminica la Boian a fost o mare sarbatoare, la care oamenii nici n-au putut sa viseze. Dupa 47 de ani tricolorul, simbolul national al romanilor de pretutindeni, a revenit la locul lui dintotdeauna — pe cladirea primariei din sat”.
Cu acest prilej toti satenii si conducatorii satului (primarul I. Hauca, agronomul Vasile Bota, I. Jalba, V. Bosovici, profesorul lor V. Bizovi) s-au prins intr-o impresionanta Hora a Unirii. “Prin satul nostru trece lume si lume, mentiona aceiasi ziarista. Lasa toti sa stie ca aici traiesc romani, mi-a spus o batranica cu lacrimi in ochi”.

N-a durat mult bucuria boincenilor, fiindca a venit ordin si steagul tricolor a fost dat jos, asa ca au lacramat boincenii. Un batran a spus ca tricolorul traieste in inima noastra, cat nu s-ar starui paganii sa-1 indeparteze de noi nu vor reusi niciodata.
Sufletul Filialei Boian a Societatii „Mihai Eminescu” a fost Vasile Bizovi, fapt pentru care a fost amenintat in fel si chip. In pofida titlului de Profesor Emerit, pe care il purta, el a fost “maturat” din scoala, fiind nevoit sa se transfere la Gimnaziul din Hlinita, la o departare de 3 km.

Empty tab. Edit page to add content here.