Bujorul

Stefan Bujor a fost unul dintre cei mai cunoscuti capitani de cete haiducesti din spatiul rominesc cu o mare faima in rindul moldovenilor, dar nu numai. Cintecele si baladele inchinate lui de catre poetii populari au devenit foarte stiute si lautarii timpului (in acele vremuri erau in marea lor majoritate tigani) le intonau la ospetele boieresti sau in circiumile satesti. Celebrii Barbu Lautarul si Angheluta le cintau si de cele mai multe ori li se alaturau si mesenii: „Frunza verde de negara / A iesit Bujor in tara / Pe ciocoi ii baga-n fiara…“ Asa cintau oamenii din popor cind se auzea ca haiducul isi strinsese o banda noua si se „tinea la drumul mare“. Boierii plecau atunci insotiti de cite 2-3 arnauti cu arme din cap pina-n picioare. Despre Bujor au scris Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Radu Rosetti, Mihail Kogalniceanu, Alexandru Asachi, iar prolificul autor de nuvele haiducesti N.D. Popescu ii consacra trei povestiri. Demn de remarcat este faptul ca in zona Neamtului circula inca piesa de teatru folcloric Banda lui Bujor, un meleu extraordinar de doine, de balade, de joc scenic antrenant, cu dialoguri interesante, pe care le regasim si in cintecele lui Bujor sau Codreanu culese de Alecsandri, Hasdeu sau G.D. Teodorescu. In Neamt circula mai mult de 20 de variante ale acestei piese. Despre originea lui Bujor s-au spus si s-au scris multe: ca ar fi fost moldovean, fiu al Romancei Voicu si se numea astfel dupa parul sau rosu ca focul, sau ca ar fi fost ardelean la origine, de loc de prin partile Sibiului si care s-a stabilit la Iasi, in Tatarasi, casatorindu-se cu o femeie foarte frumoasa de care era foarte indragostit. Alecsandri, in notele sale la balada „Bujor“ arata ca acesta fusese fecior boieresc si a apucat calea codrului fiindca fusese batut crunt de stapin. A fost prins dupa citiva ani de hotie si trimis la ocna. In 1805 este eliberat in urma nesfirsitelor jalbe ale sotiei sale catre domnitorul Alexandru Moruzi. Primeste chiar slujba domneasca, dar un abuz al armasului Iordache Bals il face sa ia din nou calea codrilor.
Intovarasit cu doi boieri
Cert este ca faptele sale haiducesti au avut un larg rasunet in rindul poporului, caci se spunea ca nu a facut moarte de om si ca ii ajutase pe cei saraci: „Morti de om eu n-am facut / Dar ciocoi multi am batut“. Alecu Russo scria ca „acest Bujor si-a plimbat vitejia prin Valahia, prin Bucovina si prin Basarabia fara frica de catane sau de cazaci“ si povestea pradarea „Coconului A.“ ce mergea la Bacau insotit de un arnaut. Este atacat de banda lui Bujor si i se iau cei 150 de galbeni pe care-i avea. Cere sa nu i se trezeasca sotia si i se ofera 10 galbeni ca sa aiba de drum. Despre Bujor mai aflam ca s-a intovarasit cu doi boieri, un Cantacuzino si un Catargi, reprezentanti a doua familii „cinstase“ ale Moldovei. Constantin Cantacuzino, reprezentant al ramurii moldovene a familiei Cantacuzino, numita de Serbesti, a fost casatorit de tinar cu Catinca Basota, o femeie usuratica, pe care nu dupa mult timp a alungat-o. Impreuna cu mama sa, tinarul Cantacuzino a inceput sa prade drumetii, pe care slugile, bine instruite, le atrageau pe domeniu. Erau jefuiti si abia mai scapau cu fuga. Mama sa aparea la Iasi ca o mare doamna, inconjurata de 12 arnauti inarmati si de cele mai multe ori si de lautari. Constantin Cantacuzino si Ilie Catargiu s-au intovarasit cu Bujor si devenisera spaima boierilor si a negustorilor. Alecu Russo povestea si el despre aceasta intovarasire, dar nu ii numea pe boieri: „Or fi vreo 40 de ani de cind o banda de trei hoti vestiti domina Moldova; pe atunci nu exista politie si comunicatiile dintre tinuturi erau foarte grele, prin urmare acel triumvirat prada tara fara grija de poteri. El era compus din Bujor si de doi boieri din cele dintii familii“. N.D. Popescu scria doua nuvele cu ultimele fapte ale lui Bujor, una dintre ele s-a numit chiar „Boierii haiduci“, iar cealalta „Moartea lui Bujor“, descriind tilhariile celor trei, un taran si doi boieri. Bujor si Ilie Catargi au facut mai multe pradari in tinutul Neamtului si aflind de ele, guvernatorul rus, generalul Kusnikov, a cerut masuri urgente.
Si-a dorit sa lupte in rascoala sirba a lui Caragheorghe
Lui Bujor i se atribuiau un numar mare de jafuri si amintim citeva dintre ele: atacul asupra banului Andronache Donici, caruia i-a luat 800 de galbeni. In apropierea boierului s-au aflat 60 de tarani din Contesti care faceau corvoada la un drum si care n-au ripostat, ba au privit cu satisfactie pradarea boierului. L-a pradat si pe spatarul Iordache Sturza: i-a luat toate odoarele si caii, dar ca sa aiba cu ce sa-si continue drumul i-a oferit doi „cai prosti“ si 50 de galbeni. Se spune ca sotia spatarului nu s-a speriat, „ci se strica de ris de toata intimplarea zicind: «Cum s-au dus lucrurile ce li s-au dat, tot asa se vor si intoarce inapoi»“. Alta data a pradat pe capitanul de Bacau, Lupascu, pradindu-l de banii pe care acesta ii luase de la tarani, sau, intr-un alt caz, a luat banii perceptorilor la Bogdanesti in tinutul Sucevei. Este interesanta mentiunea lui Sava Iancovici, unul dintre istoricii romani care s-a concentrat asupra haiduciei din Balcani, ca Stefan Bujor, ca nimeni altul dintre haiduci, a reusit sa intre in legatura, ba chiar sa uneasca cete de haiduci din spatiul romanesc si chiar din afara. Amintea de faptul ca Stefan Bujor si-a unit ceata cu capitanul Nichita Ungureanu si Condurachi si ca s-a alaturat la un moment dat cetei vestitului Ion Darie Pomohaci din Bucovina. A avut in ceata sa si un alt haiduc celebru, Gheorghe Cirjaliu, care a luptat in Revolutia de la 1821, la fel ca si un alt fost cetas de-al lui Bujor, Ianache al lui Zamoila Hagi. Stefan Bujor si-a dorit sa ajunga sa lupte in rascoala sirba a lui Caragheorghe. Daca el nu a ajuns, Ianache a luptat alaturi de Haiduc Velcu Petrovici si Iordache Olimpiotul. Sava Iancovici prezinta in studiul sau doua facsimile din dosarul anchetarii lui Bujor care arata dorinta haiducului de-a ajunge in Serbia pentru a se alatura rasculatilor si faptul ca Gheorghe Cirjaliul (care a devenit celebru mai tirziu) a fost in banda sa.
Tradat si prins la Focsani
Pe la 1810, Stefan Bujor s-a intovarasit cu Ilie Petralifu, la care fusese pe vremuri vataf, in tinutul Tecuciului, pe mosia Costieni. Ilie Petralifu era tilhar si gazda de tilhari si incepuse o astfel de viata pe la 1792, intovarasindu-se cu vestitul Belecciu, groaza vaii Tazlaului, si la 1801 a fost inchis la Manastirea Secu. Belecciu a fost prins dupa o lupta purtata unul la unul cu Dumitrache Roset Tetcanu si omorit. Bujor si Petralifu au facut citeva pradari impreuna, dar faptele boierului au ajuns la urechile domniei si de la Iasi a fost trimisa special o potera pentru a-l prinde. A fost arestat, judecat si condamnat la moarte si in septembrie 1810 a fost decapitat la Iasi. Stefan Bujor umbla prin Transilvania in acel an, prin Oltenia, fiind urmarit de Constantin Samurcas cu poterile sale, duce vin din Sibiu la Dirstor, iar apoi furind cai ajunge la Focsani. Cu o banda puternica prada valea Tazlaului si a Trotusului, infruntind poterasii si chiar pe „dragonii imparatesti“. Au pradat si tirgurile Stefanesti si Telinesti, luind de la negustori multi bani. S-au hotarit sa se lase de hotie, unii dintre haiduci plecind in Serbia sa lupte alaturi de Caragheorghe. Bujor s-a indreptat spre Focsani dar stapinirea trimisese poteri in fiecare judet cu tintasi buni ca sa-l omoare. A fost tradat la Focsani de o gazda care l-a dat pe mina caraulelor rusesti. Alecu Russo povesteste sfirsitul haiducului, pe 20 ianuarie 1811: „Prinsi in sfirsit de arnautii hatmaniei (impreuna cu cei doi boieri Cantacuzino si Catargiu – n.n.) Bujor mojicul fu spinzurat, iar nobilii, privilegiati pina-n momentul mortii, fura descapatinati in cimpul Copoului. Cu toate acestea, cronica pretinde ca dr. Gall ar fi cumparat scump capul lui Bujor pentru ca sa-l studieze si ca n-a dat nici o letcaie pe tigvele boieresti“. Poporul a pastrat vie amintirea mortii lui Bujor intr-un mod deosebit: „Frunza verde de negara / Bujor se suie pe scara/ Pling saraci cu jale amara, / Ca nu-i scara Domnilor,/ Ci e scara hotilor, / Calea neagr-a mortilor!“. Banda lui Bujor face parte din ceea ce memoria trecutului a pastrat intr-o sinteza a simbolurilor pina astazi. Iar la Grinties, cei ce au adus personajele hiperbolizate in realitatea imediata au fost anul acesta Costica Ceapa, Paul Diacu, Andrei Chelaru, Gelu Gherasim, Ludovic Gabor, Valentin Pralea, Vasile Maftei, Dumitru Buruioc, Gavril Tanasa, Florin Secuiu, Ion Rusu si Andrei Maftei. Ei vor straluci pentru citeva zile in lumina „reflectoarelor“ din fiecare casa a grintiesenilor, dupa care vor apune pentru inca un an.