“Irodul” este o piesa populara cu continut religios, care difera de la sat la sat si prin continut, si prin felul cum se imbraca personajele. Dupa traditie, cu “Irodul” se umbla in ziua de Craciun, insa nu de la casa, la casa, precum umbla colindatorii, ci pe la gospodarii care i-au poftit pe cetasi sau pe la acei oameni ce au fete mari si bine vazute in sat. Pana in ajunul Craciunului, timp de o luna sau chiar de doua, au loc repetitiile. “Regizor” este un barbat insurat, care a jucat candva in aceasta piesa. Deobicei, acest “regizor” este foarte sever, nu permite ca nimeni sa intarzie la repetitii, instaureaza disciplina, inlocuieste pe acei ce nu pot invata textul sau nu pot intra in rolurile ce le-au fost incredintate.
Cu aparatia a felurite de margele si materie, s-a schimbat si hainele a personajelor “Irodului”. Dorind sa arete cat mai frumos, sau si cusut haine mai ochioase si sau pregatit “capuri” (coroanele de pe cap), mai frumoase. Ca si “Calul”, Irodul iese pe 7 Ianuarie in centru satului si apoi in pleatul catunului lor de unde incep sa umble cu colinda.
PERSONAJELE:
1. Imparatul Irod (inbracasectea este pompoasa, poarta pe
cap o coroana stralucita sau potcap. Are sabie si mai este impodobit
cu siraguri de margele).
2. Arapul (este imbracat in uniforma militara, alba, poarta sabie,
iar pe fata este dat cu funingine).
3. Ofiterul (se imbraca precum se imbracau ofiterii pe timpul Austriei, pe cap isi pune casca austriaca, are sabie).
4. Craiul Mare-Melhior (tustrei sunt imbracati in halate
colorate (galben, albastru, rosu).
5. Craiul Mijlociu-Baltazar si sunt incinsi cu braie de atlas,
au sabii si poarta coroane.
6. Craiul Mic-Gaspar sau potcapuri ca imparatul, dar mai simple.
7. Pruncul (un baiat, imbracat ca si craii, insa mai simplu).
8. Ingerul (un tanar de 15-16 ani, in vessecte albastre, cu aripi albe).
Venind la o casa de gospodar, ceata se opreste. Arapul sau Ofiterul bate la usa si intreaba: “Primiti “Irodul”? Gazda raspunde afirmativ si abia atunci toate personajele intra in casa. Gazda ii ofera Imparatului un scaun, aceasta se aseaza si piesa incepe.
Arapul (iesind in fata):
– Imparate, lusecate,
Mare veste-i in cetate,
Caci in curte au intrat
Trei mari carturari.
Ce spun? Ce povestesc?
Toti despre Hristos vorbesc.
Imparatul Irod (otarat):
— Ce fiinta dumnezeiasca
Poate aici sa se nasca?!
Si ce domn poate sa devie
Peste-a mea imparatie?! Ofiter!
Ofiterul:
— Porunca, preainalte Imparate!
Imparatul:
— Ian mergi de vezi
Cine cu-asa mare barbatie
A calcat puternica mea imparatie!
Ofiterul:
— Sa traiesti, preainalte Imparate!
Vi le-oi face aceste toate!
(Ofiterul merge spre crai si-i intreaba):
— Domnilor si crai mareti,
Ce umblati, ce cautati?
Craiul Mare:
— Ne rugam, cerem iertare,
Sa-i vestim lui Irod o veste mare!
Ofiterul:
— S-aveti putin ragaz
Cu ale voastre trebuinte.
Sa nu-mi faceti vreun necaz
Prin puternica imparatie!
(Intorcandu-se catre Irod, ofiterul continua):
Sa traiesti, preainalte Imparate!
Am aflat multe si de toate.
Prin strazi mari si strajeri
S-au prins trei oameni straini.
Imparatul:
— Ce spun, ce povestesc,
Pe nume cum se numesc?
Ofiterul:
— Calari pe cai,
Filozofi si crai.
Vin din partea rasaritului
Si pleaca-n tara Nazaretului,
Sa se inchine lui Hristos!
Imparatul:
— Mergi de-i cheama,
Ca aici sa-mi deie seama;
Sa-i vad pe toti trei,
Sa vorbesc si eu cu ei!
Ofiterul:
— Sa traiesti, preainalte Imparate,
Vi le-oi face-aceste toate!
(Ofiterul se duce sa-i cheme pe crai, zicand):
— Domnilor si crai mareti,
Va rog, daca binevoiti,
Sa luati truda si osteneala
Pana la Imparatul Irod,
Unde s-a strans mult norod
Pre a voastra socoteala.
Craiul Mare (inchinandu-se):
— Cinste ne este, preainalte Imparate!
Cu cinste la ale tale palate
Si la a ta imparatie
Pentru o mare bucurie.
Imparatul:
— Dar voi cum cu asa o mare barbatie
Ati calcat a mea puternica imparatie?
Craiul Mare:
— Imparate, preatnalte,
Fiind in cuget curat,
Ca azi noapte-am visat
Un vis secunat,
Caci un fiu din cer, dorit,
Aici nascut si vestit…
Imparatul:
— Ce vorbesti, parca-ai fi beat,
Cu-asa mare Imparat?!
Ce fiinta dumnezeiasca
Poate aici sa se nasca?
Si ce domn poate sa devie
Peste-a mea imparatie?!
Si asa precum vorbesti,
Sa-mi spui ce crai mare esti?!
Craiul Mare:
— Imparate prea vestit, multe zile fericite!
Privind l-ale tale vessecte,
Mi-am adus asecte,
Caci doar suntem si noi crai,
Decat tine si mai mari.
Craiul Melhior ma numesc
Si ca un crai iti vorbesc,
Caci noi, venind de departe,
Umblam prin cetate,
Umblam si cautam,
Ca sa stim cu-adevarat
Despre noul imparat
Si lui sa ne-nchinam,
Frumoase daruri sa-i dam.
Imparatul:
— Ma mir mult ce-ai cuvantat
Despre noul imparat.
lar tu eel de la mijloc,
Cu figura ca de foe,
Iti vine randul sa vorbesti!
Sa-mi spui ce fel de crai esti!
Craiul Mijlociu (in vesmant rosu):
— Imparate, sa traiesti
Si multi ani sa-mparatesti!
Astronomii Baltazar,
Melhior si cu Caspar
Venim din partea rasaritului
Si mergem in tara Nazaretului,
Dupa o stea frumoasa, vestita,
Cunoscuta prin folos,
Ca sa fie-a lui Hristos.
Si pentru lisus cel Mare
Facem la a ta imparatie intrebare.
ImparatuI:
— Si ce voi ati indraznit,
Ca la sece ati venit?!
Ati venit l-al meu palat,
Sa-mi spuneti ca s-a nascut
Hristos-Imparat?!
Craiul Mijlociu (catre Craiul Mare):
— Vezi, mai frate, nu ti-am spus
Ce-om avea pentru lisus?
Ca Irod ii tiran mare,
Pe lisus vrea sa-l omoare!
Craiul Mic:
— Of, mai frate, rau te-amagesti,
De-asa moale ii vorbesti.
Lasa ca eu sa-i vorbesc,
Eu sa-i spun, sa-i povestesc,
Caci pentru Craiul Mare ceresc
Eu si viata-s gata sa mi-o jertfesc!
Imparatul:
— Da-n cine te sprijinesti,
Craiule imparat ce esti,
De-asa rau tu imi vorbesti?!
Caci sabia din teaca-oi scoate
Si pe loc ti-oi plati toate!
(Scoate sabia dinteaca si o tranteste, apoi o pune la loc):
Si asa precum vorbesti,
Sa-mi spui ce crai mare esti!
Craiul Mic:
— Imparate, preainalte,
Te cinstesc ca pe un frate,
Dar si tu cinste sa-mi dai,
Cum se cuvine unui crai.
Craiul Caspar ma numesc
Si ca un crai iti vorbesc,
Caci in acest tinut
Domnul ceresc s-a nascut!
Imparatul:
— Nu stiu, nu s-a auzit,
N-a fost, nu s-a povestit
Ca pe aici sa se nasca
Vreun crai de vita cereasca!
Craiul Mic:
— De n-a fost, acuma este,
Iti vestim aceasta veste.
Si mai bine-ar fi sa crezi,
Caci putem da si dovezi.
ImparatuI:
— Si ce dovezi aveti si voi,
Sa le aratati si pe la noi?
Craiul Mic:
— Prin cantece iti vom arata de folos
Despre nasterea lui Hristos!
ImparatuI:
— Poftiti si cantati!
(Se canta “Trei crai de la rasarit”
sau “In mirare stau ciobanii”.
Canta cei trei crai si gospodarii de casa):
Veniti astazi, credinciosi, sa ascultam,
De nasterea lui Hristos sa ne bucuram,
Ca El astazi S-a nascut,
Precum l-au vestit proorocii de demult.
Din Maria Preacurata S-a nascut,
Mantuire astazi noua s-a facut.
Si-n ieslea dobitoceasca sta culcat
Ca un prunc mic, in scutece infasat.
Cei trei crai de la Persia se ivesc,
Aur, smirna si tamaie-i daruiesc.
Pastorii cu fluierul II maresc,
Pentru Dansul lui Dumnezeu multumesc.
Imparatul:
— Ah, voi vita de neam rau,
Nu se poate sa fiti primiti de Dumnezeu!
C-am sa aflu aceste toate,
Precum sunt de voi aflate;
O s-aduc toti arhireii Din toatatar a ludeii
Si care a sti sa spuna de-ale voastre secuni,
S-i-apoi, vai si-amar de-ale vostre trei coroane,
Care le purtati azi Inaintea mea cu secciuni!
Arapul:
— Dar voi unde si-n ce parte
Turmele aveti a le paste
Si cu Hristos ce-aveti de-a face?
Craiul Mare:
— Ah, tu Arap negru si ciudat,
Cu dintii rari, cu ochii mari
Ca la magar,
Cum de tu ai cutezat
Sa vorbesti cu asa niste crai
Si filozofi ca noi?!
(Continua, spunand intr-o parte,
sa nu fie auzit de Irod):
— Decat imparatul vostru si mai mari!
Arapul:
— Asa negru cum ma vezi,
La toti trei capul vi-l retez,
Ca pe sece Irod ma tine
La portile palatului
Sentinela pe vecie!
Craiul Mare:
— Imparate, ce fel de ostas. e acesta?
Cand te uiti la dansul,
Te umfla rasul.
Imparatul:
— Acest ostas, negru cum il vezi,
De sece-a fost ales,
Ca voi umblati prin tari straine
Fara oaste de la nimeni.
Craiul Mare:
— Imparate, de acum sa ne stii
Pe noi toti trei crai,
Feciori de domni si de-mparati,
Cu coroane-ncoronati.
Imparatul:
— Doamne, bine, feciori de domni si rmparati,
Cu coroane incoronati,
Dar de ce n-ati venit cu puteri,
Da-ati venit ca trei muieri;
De ce n-ati venit cu puteri mari,
Da-ati venit ca trei magari?
Craiul Mic:
— leremia ne-a trirnes.
Din scripturi am inteles
Ca se naste pe pamant
Un imparat nou si sfant
Si ne-ampornit sa-L cautam,
Frumoase daruri sa-i dam.
Imparatul:
— Ofiter!
Ofiterul:
— Porunca, preainalte imparate!
Imparatul:
— Nu stii tu ce poate sa fie
Din atata proorocie?
Ofiterul:
— Ba, stiu multe si de toate,
Preainalte imparate;
Ba stiu foaia si locul,
Cum zice Avram proorocul.
Imparate, prevesteste,
Urmeaza-ale mele cuvinte.
Vezi ca-i cu neputinta,
Sa-i scoatem din credinta.
Ei se tin de onoare mare,
Murind de-a noastra sabie tare,
Dar sa-i luam cu lingusire,
Ca-i vom putea scoate din fire
Si la timp potrivit le vom taia capul,
Ca sa nu ne temem De neamuri rasaritene.
Imparatul:
— Da,ofiter.
Esti baiat
Foarte-nvafat!
Dar voi, crailor vestiti,
Dupa toate, cum le stiti,
Mergeti si, de-ti afla,
Pe lisus Sfintia Sa,
Pe sece sa ma instiintati,
Sa merg sa ma-nchin si eu
Unui mare Dumnezeu.
Craiul Mare:
— Of, Iroade, imparate,
Noi credem ca nu se poate
Sa se intample vreodata,
Sa ai inima curata.
Daca tu nu amagesti,
De ce te afurisesti,
De ce te-arati manios,
Cand iti asectesti de Hristos?
Imparatul:
— Ma arat ca asa se cuvine
Celui ce la sece vine,
Ca sa stie orisicine
Ca-s imparat cu imparatie.
Craiul Mijlociu:
— Imparate, vai de sece,
Te cunosc eu foarte bine
Ca esti la inima caine!
Imparatul:
— Tu, fiinta rasariteana,
Cum vorbesti cu sece fara teama?!
Uite, sabia de-o vezi (o scoate din teaca),
Pana capul ti-l retez!
Ah, sabie, sabioara,
Prea iubita surioara,
lesi din teaca-afara,
Pe-acesti trei de mi-i omoara.
Precum trecui prin razboaie,
Varsand sange siroaie,
Ian vezi bine, te roteste,
Pe-acesti trei mi-i prapadeste!
Craiul Mijlociu:
— Vezi, mai frate, nu ti-am spus
Ce-om avea pentru lisus?
Craiul Mic:
— Of, mai frate,-am inlemnit,
Ce tiranul a vorbit.
Era gata sa ne taie,
Pe-aici capul sa ne ieie.
Craiul Mijlociu:
— Dar sa mergem la-acea fiara
Cu mai mare indrazneala…
Dar tu ce spui, imparate,
Ce te lauzi ca ni-i bate?
Ca de-acuma nu ni-i frica,
Doar avem o oaste mica.
Uite, eu si cu-acesti doi
Suntem gata de razboi.
Si ceva de ne vei face,
Care noua nu ne place,
Tot acum iti dau cuvant,
Te stergem de pe pamant. Si locul sub sece-a plange,
Si-om vedea cine-a invinge.
(Toti trei scot sabiile, apropiindu-se de Irod):
Ah, tu, cruntule Irod,
Intr-un blestem de norod,
Cum nu esti tu bucuros
De nasterea lui Hristos?
Imparatul:
— Da-n cine te sprijinesti,
De-asa rau tu imi vorbesti?!
Sabia din teaca-oi scoate
Si pe loc ti-oi plati toate!
Ofiter!
Ofiterul:
— Porunca, preainalte Imparate!
Imparatul:
Ian mergi dupa cautat,
Sa-mi aduci un prune nevinovat,
De la sapte ani in jos,
Ca sa putem afla ceva de folos
Despre nasterea lui Hristos!
Ofiterul:
— Sa traiesti, preainalte Imparate,
Vi le-oi face-acuma toate!
(Ofiterul aduce pruncul).
Imparatul:
— Ah, tu prunc nevinovat,
Care-n gura secciuni n-ai intrebuintat,
Stii tu ceva de folos
Despre nasterea lui Hristos?
Pruncul:
— Ba, stiu multe si de toate,
Preainalte imparate!
Imparatul:
— Din cine se va naste Mesia?
Pruncul:
— Din Fecioara Maria.
Imparatul:
— Si cati ani va trai pe pamant?
Pruncul:
— Treizeci si trei de ani.
Dupa 33 de ani la cer se va-nalta,
De-a dreapta Tatalui va sta
Si-n veci sfarsit nu va avea.
Imparatul:
— Da voitori de bine va avea?
Pruncul:
— Va avea.
Imparatul:
— Pe cine?
Pruncul:
— Pe cei patru evanghelisti.
Imparatul:
— Poti sa le spui pe nume?
Pruncul:
— Da. Matei, Luca, Marcu si Ion!
Imparatul:
— Dar voitori de rau va avea?
Pruncul:
— Va avea.
Imparatul:
— Pe cine?
Pruncul:
— Pe tine mai intai.
Apoi pe carturari si farisei.
Imparatul:
— Pecine?!
Pruncul:
— Petine!
Imparatul:
— Si cat timp va sta spanzurat
Pe cruce Preainaltul imparat?
Pruncul:
— Trei zile.
A treia zi la cer se va-nalta,
De-a dreapta Tatalui va sta
Si-n veci siarsit nu va avea.
Imparatul:
— Sa zici ca va avea!
Pruncul:
— Ba nu va avea!
Imparatul:
— Ba, zi ca va avea!
Pruncul:
— Ba nu va avea!
Imparatul:
— Ba, zi ca va avea!
Pruncul:
— Ba nu va avea!
Imparatul:
— Luati acest prune nevinovat,
Gura la secciuna n-a intrebuintat
Si-ntra-atata lume m-a si bucurat!
Craii si pruncul (canta):
— O, Iroade Imparate,
Iroade Imparat,
Te-ai umplut de rautate,
Iroade imparat!
Imparatul:
— Rai barbati din Rasarit,
Voi la-aceasta mi-ati venit?!
Caci stiu bine ce-oi lucra,
Nourii vor lacrama.
Porunci-voi la ostasi
Spre moarte sa va faca pasi,
Ca doar eu sunt Irod Imparat,
Sabia-n mana-am luat,
14 mil de prunci am taiat,
Paisprezece mil,
Toti marunti copii
De la sapte ani si mai jos
Impreuna cu Hristos!
Dar voi ce tot va uitati
La acest palos incruntati,
Care-n dreapta si-n stanga a taiat
Si sange-a gustat?!
Craiul Mare:
— Stai, nu merge asa,
Dupa socoteala ta!
Esti un mare caine, imparate
Vai de tine si de celelalte toate!
Tu pe lisus vrei sa-l omori?
Mai bine tu sa mori!
Tu pe lisus vrei sa-l tai?
Mai bine tu crapai!
Astronome Baltazare,
Uita-te cu defaimare
La a lui urgie mare!
Varsa din cer foe si para,
Ca pe-acest tiran sa-l vaza,
Sa vedem ca se boteaza,
Ca in Hristos el sa creaza!
Imparatul:
— Voi, trei crai fara de secte,
Cum ma ispititi prin asa cuvinte?!
Caci prin astfel de cuvinte
V-asi putea fi la toti trei parinte.
Voi, trei crai nerusinati,
De pedeapsa nici visati?!
Caci eu pot sa dau porunci,
Ca sa fiti supusi la munci!
Craiul Mare:
— Sa stii, imparate, bine
Ca acelasi domn e si pe tine.
Imparatul:
— Ah, cum slugile nu-mi vin,
Sa-mi aline al meu chin.
Ofiter!
Ofiterul:
— Porunca, preainalte imparate!
Imparatul:
— la-i pe-acesti trei crai
Si-n temnita sa-i dai,
lar acolo sa mi-i tii
Pana-or putrezi de vii!
Ofiterul:
— Sa traiesti, preainalte imparate,
Le voi face-aceste toate!
Craiul Mare:
— Astept iertare, pagane!
Fratilor, spre rasarit sa ne-ntorcem
Si la Tatal Ceresc sa ne rugam.
(Toti trei, precum si pruncul se intorc cu fatainspre rasarit):
— Oh, cerescule Parinte,
Care-n cer ai locuinta,
Trimite peste el neputinta,
Ciuma cea rea
Si boala cea grea,
Ca opt ani sa zaca.
Si sa nu se mai lecuiasca
Fara de legea crestineasca,
Ca sa stie si sa vada
Si-n Hristos si el sa creada!
Ofiterul:
— Voi, trei crai fara de rusine,
Cum vorbiti asa cu sece?!
Voi nu stiti ca-n acest tinut
Este imparat Irod
Mai mare peste norod?!
Toata lumea sa se stranga,
El de nimeni n-are frica.
Dar voi cine sunteti,
Ca de el nu va temeti?!
(Ingerul vine inaintea crailor).
Ingerul:
— lubiti crai, nu zaboviti
Si degraba va porniti,
Dar nu mergeti prin cetate,
Ci mergeti prin alta parte,
Ca Irod sa nu mai stie
Despre nasterea Mesiei!
Craiul Mic:
— De la tine vrem a sti
Cine te numesti a fi;
Vrem sa stim mai ihtarit
Despre tot ce am vorbit.
Ingerul:
— Eu sant Ingerul-serafim,
Sunt trimis din Vefliem.
Si-am venit sa va spun voua
Despre o secune noua,
Ca in acest tinut
Domnul ceresc S-anascut.
(Ingerul se inchina lui Irod s.i-i spune):
Oh, Iroade rautacios,
Tu, dusmanul lui Hristos,
Om fara de fire
Si fara pomenire,
Acum zaci in nesimtire,
Caci tu n-ai fost pricinuit
Peste-al Domnului ceresc tinut.
Dar acum trezeste-te, pagane,
Si-i vedea ce-a fost cu tine.
Si sa stii cu-adevarat
Ca Parintele cerului
Si al pamantului
Pe veci te-a blestemat!
Imparatul:
— Fratilor, sa-mi dati iertare,
Caci am fost in tulburare
Si-n cugete necurate,
Dar acum va dau dreptate.
Mergeti. De veti afla
Pe lisus Sfintia Sa,
Sa veniti si pe la sece,
Sa va-ncarc cu daruri pline.
Si-n cetati de-ti mai razbate
Carari mii, nenumarate,
Si-apoi vai si-amar de ale vostre
Trei coroane care le purtati azi
Inaintea mea cu secciuni
Si vorbiti voi de secuni!
Craiul Mic:
— Imparate, preainalte,
Fii in cugete curate,
Caci azi noapte am visat
Un vis mare, secunat,
Cum ca-un fiu din cer, dorit,
S-a nascut el pe pamant.
Si mai bine-ar fi sa crezi,
Ca-ti putem da si dovezi.
Imparatul:
— Si ce dovezi aveti voi?!
Sa le aratati si pe la noi!
Craiul Mare:
— Prin cantari vom arata cu folos
Despre nasterea lui Hristos.
Imparatul:
— Poftim si cantati.
(Toti canta o colinda, apoi “Sabia sa straluceasca pe pamant, pe sub pamant”. La urma se face o urare gazdei, iar gospodarul de casa ii cinsteste pe toti, multusecdu-le pentru osteneala si pentru ca nu i-au ocolit carninul).
TREI CRAI DE LA RASARIT
Trei crai de la Rasarit
Cu steaua-au calatorit.
Si au mers dupa cum stim
Pana la lerusalim.
De-acolo daca-au plecat,
Steaua iar s-a aratat.
Si-au mers pana au statut,
Unde Hristos S-a nascut.
Si-n Vefliem au intrat,
Pe lisus ei l-au aflat,
Cu daruri s-au inchinat
Si cu toti s-au bucurat.
Irod rau s-a necajit,
Oaste mare a pornit
Si-n Vefliem a intrat,
Pe toti pruncii i-au taiat
De la doi ani mai in jos,
Sa-ltaie si pe Hristos.
Pe Hristos nu l-au taiat
Tatal Sfant l-a aparat.
Si de-acumpana-n vecie
Mila Domnului sa fie
In tot omul credincios
In Domnul lisus Hristos.
