Iraclie Porumbescu, nascut Golembiovski (n. 9 martie 1823, Sucevita, Ducatul Bucovinei – d. 13 februarie 1896, Fratautii Noi) a fost un preot ortodox şi scriitor roman din Bucovina, tatal marelui compozitor Ciprian Porumbescu. A slujit ca paroh în satele bucovinene Sipotele Sucevei (1850-1857 si 1859-1865), Boian (1857-1859), Stupca (1865-1884) şi Fratautii Noi (1884-1896). S-a remarcat ca unul dintre clericii patrioti ai Bucovinei. De asemenea, a fost si un talentat scriitor, fiind numit de unii „Creangă al Bucovinei“.
In imprejurarile care s-au creat, (vedeti pagina bisericii “Nasterea Maicii Domnului” unde se spune despre trecerea la biserica greco-catolica a mai bine de 1000 de boinceni), paroh in Boian in anul 1857 a fost numit Iraclie Golembiovschi (Porumbescu), tatal viitorului compozitor Ciprian Porumbescu. Prin ucazul consistorial nr. 112 din 1857, el era rechemat din parohia Sipotelui, pentru a-i pastori si pacifica pe boinceni. Continutul ucazului era urmatorul:
“Cucerniciei sale parohului
Kir Iraclie Golembioski la Slipot Ceraind trebuinta ca sa se orainduiasca pentru Enoria Boian un parahialnic administrator, care sa fie cu sedere la starea locului si aflaind Noi de cuviinta a stramuta pre cucernicia ta in apropierea noastra, si ati concrede o sfera mai potrivita harniciilor tale, decait aceea in care ai lucrat paina acuma, suntem dea aceea cugetare ca sa te exponim spre administratia numitei Enorii cu pastrarea haracterului de paroh in care te afli.
Deci te invitam ca paina in 8 zile sa supui consistoriului o scrisa declaratie de voiesti a te folosi cu temporaliile cuvenite din Boian, pastraindu-ti bine si congrua de la Sipot. Cernauti, la 9/21 ianuarie 1857”.
In Boian Iraclie Porumbescu a stat din martie 1857 paina in aprilie 1859, adica doi ani impliniti, iar despre activitatea sa din acest sat razvratit pe atunci, pe temeiuri de credinta, in rezultatul propagandei greco-catolice, ne vorbeste continutul “Marturiei”, care suna astfel:
“Prin care noi subsemnatii locuitori si poporeni greco-orientali din comuna Boianului la poftirea parohului… parintelui Iraclie Golembiovschi cu placere, fara nici o rezerva adeverim, cum ca acest domn paroh fiind el in nefericitul timp al razvratirii bisericesti satale iscate in Boian prin unele inraiuriri deplorabile, prin doi ani (de la 1857 paina la 1859) administratorul acestei parohii, intru alte si toate binechibzuite masuri ce le intrebuinta numitul paroh in scopul pacificarii resvratitului de popor de mai 400 de familii, arata si dovezi… si netagaduisera jertfirea de sine pentru sfainta noastra biserica si mai plinitoare loialitate si devotament patriotic constatat si recunoscut pe atuncea de tot insul aflator in aceasta comuna.
Ne aducem aminte si pomenim aicea numai de ceremonialele serbari bisericesti la zilele prealuminatului nostru imparat, la nasterea inaltimii sale imparatesti a Arhiducelui nostru Rudolf, la rapausarea feldmaresalului Radetchi, la zilele Iordanului si alte ocasiuni momintoare bisericesti si patriotice la care toate pe lainga c. r. militarimea ce era in caitimea a doua companii gamisonata aici pentru ca atragatorul si frumosul aranjament al acelor serbari era pururea adunata si intreaga poporaciune a Boianului fara deosebire de confesiune sau nationalitate dispusaciuni ale preotului nostru gr. ort, si cuvaintarile lui cele insufletite; la atari prilejuri, tinute in toate 3 limbi ale publicului adunat, in cea romaina, in cea germana si in cea polona.
Ne aducem apoi aminte pre lainga de neinteresarea materiala la inca si multe sacrificii de categoria aceasta din partea parintelui Iraclie dovedite si aduse in interesul si onoarea bisericii noastre.
Inca si de un incident foarte insemnat si putem zice ca mult otaraitoriu in disperatele imprejurari ale biserieii noastre de aici tot in timpul cela, in care respectivul incident avea loc in apararea adeca a tinterimului nostru gr. ort. prin numitul paroh in persoana sa in frunte asisderea numai a trei persoane a raposatului cantor bisericesc Vereha, Ilie Bzovi si Alexandru Svecla — la cei care a luat tintirimul nostru cu tarie de o ceata fanatizata de mai mult de o suta de insi cu preotul uniet in frunte si care atentat brutal il incearca acestia intri al 2/14 imiie 1857; insa fu respinsi prin energia si chiar cu pericolul vietii parintelui Iraclie. Aceasta intaimplare faptica, cum si toate cele spuse de noi aice sunt cunoscute la tot boinceanul inca din acel timp si le intarim cu iscaliturile noastre. Boian intr-al 14/26 mai 1880”.
Aceasta “marturie” in favoarea fostului paroh in Boian, Iraclie Porumbescu, au semnat-o boincenii Ioan Cebotarenco, Ionita Darda (este stra-stramosul meu – Florin Darda), Vasile Simeon Toma, Simeon Svecla, Nestor Griga, Stefan Turcanu, Lazar Harasaim, Stefan Costel, Nicolai Mihalus, Mihai Iurco, Vasile Grosu, Alexandru Svecla, Vasile Cuciureanu (dascal), fiind apoi intarita si de preotul de atunci al Boianului Emil Simighinovici. Ea a fost trimisa protopopiatului Cernautilor. Protopresviterul Olinschi insoteste marturia” boincenilor cu o scurta caracteristica a sa: “Marturia prezentam data din partea poporenilor gr. ort, subscrisi mai sus din Boian, carii saint cunoscuti ca oameni evlaviosi si fruntasii din acel satul, fostului pastratorii sufletesc de acolo si acuma parohului la Stupea Domnul Iraclie Golembiovschi, se adeveresce ca pe adevaru bazata si din partea Protopresviteriei Cernautilor cu acea adaogere cum ca subscrisul protopresviterul cercular am avut ocajiune de a cunoaste in modul cel mai neindoielnic, precum actele protopresviterale, asa din constatarile personale cu ocajunea visitatiunilor decanale, atait in comuna Boianului, cait si in cele megiese cu Boianul, ca amintitul preot si parohul au implenit paina la abnegatiunea de sine si cele ale familiei sale, pe timpul tulburarilor religioase la Boianu, toate datoriile chemarii sale cu totul exceptionale si grele de atunce, cu cel mai mare telu si cu cea mai mare prudenta si prin aceea s-au agonisit numai dragostea poporenilor lui spre pastorie incredintati, dara s-au caistigat si un renume, ce sta-si astazi in amintire la dainsii. Cu privire la mai sus insirate merite pentru sf. biserica noastra, este asadara acest pentru demn de cea mai buna recunostinta. Cernauti, in 1/13 iunie 1880”.
La Boian preotul Iraclie, care a slujit in biserica Adormirea Maicii Domnului timp de doi ani, a avut de luptat nu numai cu prozelitii, ci si cu neajunsurile materiale. Boincenii erau peste masura de iritati, nu-i plateau nici o para pentru functiile sale preotesti si nici nu vroia sa poarte “robotul” prescris, adica sa lucreze anumite zile pe an pe sesia parohiala. Familia lui Iraclie traia in mizerie si el s-a vazut silit chiar in 1857 sa ceara ajutor de la Consistoriul episcopesc din Cernauti. Raspunsul, nepurtaind nici o data, n-a intairziat sa soseasca, dar continutul lui l-a descumpanit cu totul pe vrednicul paroh. Cel, care a fost ridicat de la casuta lui, cu o droaie de copii mici, printre care si Ciprian, viitorul compozitor, si trimis in alt colt al Bucovinei pentru a salva un sat de catolicizare si de slavizare, era sfatuit sa mearga la Cernauca si sa ceara ajutor material de la familia Hurmuzachi. Putea Iraclie sa intinda maina la boierii Hurmuzachi? Desigur ca nu. Ei erau gata sa sprijine cu bani orice actiune nationala, dar in cazul dat vorba era de sprijinirea unei familii.
Nemaiputaind suporta lipsurile si atitudinea nebinevoitoare a arhiereului, Iraclie Porumbescu roaga Consistoriul sa-l stramute in parohia Sipotelui, de unde a venit la Boian. Cererea ii este satisfacuta abia in primavara anului 1859. El se intoarce cu familia la Sipotele Sucevei, unde va mai pastori paina la mutarea sa la Stupea.
Deci, Iraclie Porumbescu a parasit Boianul nu din cauza ca n-a putut tine piept tuturor uneltirilor inspirate de catre preotul greco-catolic din Sadagura. El a reusit sa pacifice Boianul, sa apere biserica in care slujea si pe care vroiau s-o ocupe familiile prozelite. Lipsurile materiale l-au scos din Boian. Preotii care au venit dupa el i-au urmat exemplul, caind venea vorba de apararea intereselor neamului romainesc din Bucovina. Ei au fost, la fel, suflet din sufletul neamului. De-o vorba, un preot cu numele Toader, caind a aparut primul numar al “Aurorii romaine” — organul literar al Societatii pentru Cultura si Literatura Romaina in Bucovina (august 1881 — decembrie 1882), il felicita cu acest prilej pe editorul si redactorul publicatiei Ionita Bumbac, scriindu-i:
“Boian, in 14 august 1881.
Iubite frate! Primind ieri prin posta “Aurora romaina” m-am bucurat foarte, ca cu sprijinul lui Dumnezeu am ajuns si noi bucovinenii zilele acestea, in carile sa mai vedem un semn caracteristic de viata nationala… Ii doresc “Aurorei romaine” cait si editorului si redactorului ei, un inceput bun, viata indelungata si rezultate stralucite.
Al tau frate, Toader, preut”.