Boianul lui Neculce

Vestitul cronicar Ion Neculce fiind unul dintre cei mai mari posesori de pamant din Moldova avea o atarnare deosebita fata de Boian. Daca luam an considerare obiceiurile si insusi caracterul boincenilor se poate presupune de ce acest sat devenise a doua, dupa Prigoreni, resedinta a cronicarului.
Nascut pe la 1670-2 Ion Neculce fusese fiul lui Neculce vistierul si Catrinei Cantacuzino. Despre tatal cronicarului se stie ca fiind „strain” nu i se permitea sa cumpere mosii in Moldova. În urmare visterul Neculce „n-au avut nicio averi, fiindca nici intr-o scrisoare nu se vede pomenind ca ar fi impartit fratii vre-o averi a lui sau ce s-au facut ace averi si cum o stapanesti”. Totusi e de presupus ca provinea dintr-o familie nobila caci in cazul contrar nu avea nici o sansa sa devie ginerele lui Iordache Cantacuzino, unul dinre cei mai bogati boieri din Moldova in sec. XVII-zece. Sotia sa Catrina a primit in calitate de zestre urmatoarele mosii:

„Boianul, sat intreg la Cernauti.

Cernauca sa Cernauca stara, sat intreg.
Pohrilauti, sat intreg.
Vasilauti, sat intreg.
Pilipce, sat intreg.
A patra parte din Lehaceni.
Chiseleul, sat intreg.
Valeva, pol.
Grozintii la Hotin, sat intreg.
Bocicauti, sat intreg.
Lozenii, sat intreg.
Pol de sat de Cudreni.
A patra parte de Giurgesti.
Ghergestii la Soroca.
Ţipelestii.
Nistorestii.
Nicorestii.
Pelineli la Falciu.
Avramenii la Carligatura.
Calinesti la Iasi.
Cucuteni la Roman.
Socii sa Strambii la Neamtu.
Halincea i-au dat matus-sa Comisoaia”.

E interesant modul in care Boianul ajunse in posesiunea lui Iordache Cantacuzino. În 1636 Isac Starcea, posesorul partii de Sus a Boianului, profitand de situatiea nestabila din tara ea furat vornicului Gavrilas Mateas „1360 de galbeni, o dulama de atlas cu blana, o blana de jdier, o blana de spinari de vulpe, un caftan de zarba (?) cea buna, un caftan de adamasca cu jder cu bumbi de margaritari, 10 caragie, o sabie fereceta cu argint, o ladunca ferecata de 20 taleri, un covor nou, o scoarta noua si alte unelte, si cocia cu bulgarii si hamuri noua”. Isac Starcea este obligat sa dee lui Gavrilas 1/3 din Boian, anume partea de Sus, cu vad de moara, 1/2 Onutul de sus, partea de jos, cu vaduri de moara si satul Lazanii. Peste doi ani Domnul Moldovei Vasile Lupu intareste lui Gavrilas Mateias aceste mosii. De la Gavrilas partea de Sus a Boianului trece la fiica sa Elena care neavand copii ii darueste toate mosiile surorii sale Alexandra, sotia lui Iordache Cantacuzino. Acesta din urma cumpara si celelalte doua parti a Boianuli, Ecaterinei primind astfel satul intreg.
Cariera politica Ion Neculce o incepuse in calitate de postelnic in perioada primei domnii a lui Constantin Duca (1693-1695). Antioh Cantemir in 1700 il numeste vataf de aprozi. Peste un an deja e Vel Aga. In 1702 Ion Necuce imparte cu surorile sale, mosiile mamei sale. Viitorului cronicar ii revine: „Boianul la Cernauti, a patra parte din Lehaceni tij, Pilipce tij, Halice la Hotin, Drepcauti tij, Nicorestii la Soroca, Ghencestii tij, Patru falci de vie la Cotnari, la Nicoresti”. Pe langa aceste mosii Neculce devenise si posesorul zestrei sotiei sale Maria, fiica fostului hatman Lupu Bogdan. Prin sotia sa Ion Neculce se inrudise cu familia Cantemirestilor fapt care jucase un rol important in cariera sa de politic. Dimitrie Cantemir il numeste Hatman avandu-l ca cel mai devotat prieten. Însasi cronicarul spune ca „toate treburile Domniei” se faceau cu sfatul sau.
Peste un an dupa batalia de la Stalinesti Boianul i se confiscase lui Ion Neculce, care in acea perioada se afla in Rusia, in folosul boierului Lupu Costache. Cauza acestei confiscari era lamurita in felul urmator: „fratele nostru dumnealui Lupu Costache ce-au fostu Vornic Mare, carele dupa iesitul ostilor moschicesti din tara noastra la valetul 7219, Iulie 16 dzile, au fostu cazut dumnealui la mare primejdie de cap, pentru faptele a unor boeri, carii au fostu sfetnicii a lui Dumitrascu-Voda Cantemir, anumia Ion Neculcea Hatman si Ştefan Luca ….carii cu sfatul lor au fostu adus pre Ţariul moschicesti cu osti aice in tara si au fostu luat si bani de au facut oaste de s-au fostu radicat asupra puternicului Înparat, si, neputand savarsi lucrul, au pribegit cu totul in Ţara Moschiceasca si, din pricina faptelor lor, au cadzut tara la mare prada si ardere…Lupu Vornicul si, vadzind peirea noastra tuturor, s-au dus cu capul a mana la oastea turceaasca la Marie Sa Vizirul Mehmet-Pase ce sa poreclia Baltagul si la Marie Sa Dovlet-Chiri-Hanul si au cadzut la picioarele lor. Şi dupa multa mustrare s-au milostivit acei stapani si au potolit cu prada tarai…Care aceste toate rautatile a tarai si a dumisale s-au tamplat din faptele acestor boiari vicleni ce s-au dus cu Moscalii, carii s-au pomenit mai sus. Deci, ramaindule mosiile, s-au luat in sama domniasca, iar un sat anume Boian cu vecini si cu tot vivnitul, de la Ţinutul Cernautilor, carele au fostu a lui Ion Hatmanul, si giumatate de sat Barbosi si cu toate cumparaturile si cu tot vinitul, de la tinutul Faciilui, carele au fostu a lui Ştefan Luca Visternicul… s-au dat fratelui nostru dumisale Lupului Vornicul”. Cronicarul suferise mult pierderea acestui sat nefiind in stare, din cauza pribegiei sa-si apere mosia. În cronica sa Ion Neculce scrie ca „Iara lui Ion Neculce biv ce fusese hatman ca sa nu poata veni in tara sa-i stapaneasca el mosiile”. Aflanduse in pribegie cronicarul ajunse la concluzia ca „oricat veti fi in cinste la vreun domnu, bine este sa-i slujesti cu dreptate, ca si de la Dumnezeu ai plata. Iar cu domnul niciodata sa nu pribegesti, macara cum ar fi si nu numai in tara streina, ce nici in Ţarigrad cu dansul sa nu mergi, fiindu tu moldovan, ce sa-i slujesti in tara ta. Pentru ca streinii cauta numai pre domnu sa-l miluiasca si sa-l cinsteasca, iara pre boierii ce sint pribegi cu domnul, intr-o nimica sint”.
Izbutind sa capete pemisiunea de a parasi Rusia Neculce venise la marginea Poloniei de unde in cateva randuri ceruse de la Nicolae Mavrocordat permis sa intre in tara. Însa acestei dorinti se impotriveau Lupu Costache si mitropolitul Ghedeon. De soarta Boianului Neculce se interesa fiind in strainatate astfel dorea sa stie daca i se va intoarce mosia confiscata la intoarcerea lui in tara. Obtinand permisul, cronicarul, dupa noua ani de pribegie se intoarse in tara. Vazandu-se in meleagurile natale Neculce in primul rand a cautat sa-si intoarca Boianul. 1720 avuse loc procesul de judecata intre dumnealui si fiul lui Lupu Costache, Iordache unde cronicarul pe baza unui „vraf de documente” si nu in ultimul rand datorita calitatilor sale de bun orator a convins divanul domnesc ca nu ise poate contribui numai lui vina in evenimentele din 1711 fiind implicati, pe langa alti boieri si insusi mitropolitul Gideon.
Dupa obtinerea Boianului, Neculce se asaza cu traiul aici neavand o perioada nici o dregatorie. Sosind in Boian cronicarul a descoperit ca „i se impresoara hotarul Boianului si de Volcinesti si de calugari”. Despre acesti Volcinesti Neculce spune ca dupa ce murise Matias Gavrilas si Iordache Cantacuzino precum si Isac Starcea „s-au sculat niste Volcinesti cu niste scrisori vechi de au parat pe Iordachiae Visterniceasa, fata lui Gavrilas, moasa dumnealui Vornicului Ion, dzicand cum ca Isac Starce n-au avut triaba sa dea toata ace a trie parte de sus lui Gavrilas Logofatul, ce au avut numai a trie parte din a trie parte, parte ce din gios… si au ramas pre Iordachioe atunce, nefiind toate scrisorile Starcestilor la Iordachioae Visterniceasa”. Nu ne este cunoscut in ce legaturi de rudenie se aflau acesti Volcinesti cu familia Starcea de aveau dreptul sa reclameze acest teritoriu. Probabil sa fi fost urmasii ginerilui lui Isac Starcea, Toader, care, dupa cum am vazut mai sus, deja incercase sa recupereze mosia ce i s-a confiscat socrului sau. În acelas document se mentioneaza ca „Dupa ce dumnealui Vornicul, din strainatate, s-au asedzat in sat in Boian, la a trie Domnie a Marii Sale lui Mihai-Voda si… au incercat cu scrisori la niamul Starcestilor si, gasind scrisori, intai au esit cu Volcinestii la giudecata si au ramas pre Volcinesti, ca au ramas numai cu ce din mijloc de la manastire de la Humar; pe urma s-au aflat si ace bucata giumatate zalog la Starcesti; iar giumatate de ace bucata s-au aflat, a Perjului, si au cumparat Vornicul de la Perjul”. Astfel Ion Neculce printre primele lucruri pe care le facuse dupa intoarcerea sa in tara a fost grija de a stapani tot Boianul. Vazanduse stapan pe intreg Boianul „au apucat dumnealui Vornicul Ion si pre calugari sa scoata ispisocul cel ce-l amagiia, ca scrie in semne sa-l citiasca sa vada cu ce ii inniaca mosiia”. Astfel incepuse conflictul teritorial intre Ion Neculce si calugarii manastirii Putna ce durase si dupa moartea cronicarului.
Datorita acestui conflict (caci in cateva randuri domnul Moldovei a trimis hotarnici, sa rezolve aceasta neintelegere), sau pastrat documente pretioase din istoria satului. Unul dintre ele ne arata exact hotarul Boianului la 1732:
Posibil ca acest hotar a existat, poate cu mici deosebiri, in sec. XVI – XVII-zece. Atunci ne este inteles de ce satul este numit in hrisovul lui Petru Rares „Marele Boian”.

In aceast anual Iulian Marinescu a publicat majoritatea izvoarelor legate de viata si activitatea cronicarul Ion Neculce. Boianul este pomenit in majoritatea dintre ele.

Una dintre primele si ramanand pana in prezent printre cele mai bune lucrari dedicate incercarii lui Dimitrie Cantemir de a scoate Moldova de sub turci.

Dimitrie Cantemir este un film istoric românesc din 1973 regizat de Gheorghe Vitanidis după un scenariu de Mihnea Gheorghiu. În rolurile principale joacă actorii Iurie Darie, Alexandru Repan, Irina Gărdescu și Ioana Bulcă.