Satul, locuitorii, preocuparile

In teritoriul, pe care l-au invadat trupele generalului austriac, Gabriel von Spleni, primul guvernator militar al Bucovinei, a nimerit si Boianul. Dupa 1774 Boianul devine targ de frontiera, in 1775 aici au fost instalate vama si punctul austriac de carantina a animalelor. Ceva mai tarziu in Boian isi are resedinta inspectoratul vamilor bucovinene si podolene. La cinci ani de la patrunderea trupelor austriece in partea de nord-vest a Moldovei, care avea sa fie numita Bucovina, in 1780 adica, in Boian, localitate destul de intinsa, avand biserica si 4 preoti, erau 429 de familii. (Lehacenii aveau un singur preot si 59 de familii). Pe teritoriul satului se aflau 5 mori dintre care 2 in Prut, o velnita, un han si doua carciume. Proprietar al mosiei era stolnicul Vasile Neculce. La venirea austriecilor el n-a ramas in Cordun, ci, ca si multi alti boieri, cape aveau proprietati funciare in Bucovina, a continuat sa locuiasca in Moldova. In 1782 el detinea functia de ispravnic al tinutului Carligaturii. Tot in acel an, cand Comisia austriaca de delimitare a proprietatilor din Bucovina (creata in 1781 din ordinul imparatului Iosif al II- lea), comisie condusa de colonelul Metzger si din care fac parte mazilii moldoveni Ion Calmutchi, capitan asesor, si Alexandru Ilschi, asesor, il cheama sa-si dovedeasca, prin documente, dreptul la posesiunile sale de aici, el il trimite cu aceasta misiune pe vechilul sau Ioan Mitescul, capitan. Si in fata comisiei austriece acesta raspunde ca Vasile Neculce era cu adevarat proprietarul satului Boian, precum si al unei jumatati din mosia Lehaceni, pe care le mostenise de la mosul sau Ilie Neculce.

Continuand sa ramana in Moldova, unde detinea dregatorii importante, la 26 aprilie 1792 Vasile Neculce arendeaza satul Boian si jumatatea sa din mosia Lehaceni mazilului Ion Calmutchi, proprietar in Calinesti pe Ceremus . in ianuarie 1796, in calitatea sa de vechil al banului Vasile Neculce, mazilul Calmutchi arendeaza, pe un termen de 5 ani, Boianul sl o jumatate din mosia Lehaceni fratilor Axinte si Iacob Simonovici pentru suma anuala de 700 galbeni tataresti. La 30 aprilie 1796 Ion Calmutchi, capitan si proprietar in Calinesti pe Ceremus, declara, impreuna cu Axinte si Iacob Simonovici din Sniatyn ca erau tovarasi la arenda Boianului si “pol Lehaceni”, anume 3/4 detinandu-le Simonovici, iar 1/4 — Calmutchi.

Dupa expirarea termenului de arenda, mosia Boianului este din nou administrata, prin intermediul unui vechil, de catre boierul Vasile Neculce, traitor in Moldova. Acesta va stapani Boianul pana in anul 1845, cand il va vinde boierului Stefanovici.

Boincenii, ca si ceilalti Bucovineni isi faceau lucrul de toate zilele fiind mai putin preocupati de situatia politica. Sigur ca majoritatea dintre satenii bucovineni nici nu au stiut deodata ca ei sunt in componenta altei tari. Boincenii insa au fost la curent mai repede fiindca frontiera intre imperiul Rus si cel Habsburgic trecea la “capatul satului”. Datorita rencesamantului din 1774 putem afla despre mestesugurile de atunci (ciubotar-in prezent sunt famili Ciubotarenco; cojocar-in prezent familii Cojocar; olar-in prezent Olaru; tocar-in prezent Tocari; harabagiu-in prezent Harabagiu; strugar-in prezent Strugaru; morar-in prezent Moraru; croitor-in prezent Croitoru. O sama de familii au fost modificate de dregatorii rusi-Borta-in Bota, Spirid-in Sprid, Timiga-in Jumiga, Durda-in Darda. Multe familii au disparut cu timpul (Zlepe,Galutan, Behnei, Falnis, Peretelcea, Cobilewac, Dorobet, Gales, Stofan, Timigar).

La paginile 395 – 397 o sa gasiti datele din primul recensamant facut in Boian si Lehuceni in 1774. Public cartea intreaga pentru ca si vizitatorii din alte sate sa aiba posibilitatea de a isi gasi informatie despre localitatea sa de bastina.

In “Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea . Volumul 1. 1801-1821” la pagina 108, consilierul aulic Vince Batthyany, care a trecut prin Boian in 1805, scrie urmatoarele: “Boianul este locuit de moldoveni si rusi. Prin localitatea aceasta trec anual 15 pana la 20 de mii de boi spre Viena si 6-7 mii spre Breslau. Anul trecut au trecut, cu permisiunea speciala a Portii, mai multe mii de oi, ce erau manate spre Prusia. In acelasi an, Viena a ridicat de aici 330 de chintale (1 chintal = 100 kg.) de bumbac levantin, 300 de chintale de matase de acelasi fel, probabil din cauza nesigurantei drumului prin Serbia. In chip obisnuit sunt aduse aici din rata (Hotin) si din Moldova haine de tot felul, produse agricole, uneori si cai.”